Marturisiri. Partea a II-a

Cel de-al doilea cuvant era "fericire"... wow! cata inspiratie am avut in alegerea cuvintelor. De ce am ales fericire? Nu asta vrem cu totii? In fine, sa incerc sa comentez nitel: scopul meu in viata nu este sa castig tone de bani, masini peste masini, vacante in Las Vegas samd. Vreau si eu firimituri de fericire, adica sa ma dezvolt oleaca spiritual, sa fiu nitel mai intelept... de-astea (a se observa ca m-am moldovenizat :)) ). La ce bun sa agonisesti o gramada de bani ca doar nu te inmormantezi cu ei! Cel putin asa gandesc eu...acum.
Cuvantul numarul 3:"a fi". Presimt multa "filosofie" aici. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu mai tin minte de ce am pus atunci "a fi". Pe bune. O sa incerc sa-mi dau seama ce inseamna acum cuvantul asta. Pai... inainte de a iubi, a avea, a face, a drege etc,etc, trebuie sa existi. E conditia fundamentala de care insa, multi dintre noi uitam. Inclusiv eu. De multe ori ne pierdem in goana dupa diverse nimicuri, ne cream false tinte si uitam cine suntem. Ca sa existi, trebuie sa fi foarte sincer cu tine insuti si asta e foarte greu. Cel putin pentru mine asa e. Nah ca n-am "filosofat".
Neeeeext: "gand". Poetic deja. Gand, gand, gand...... No clue whatsoever. Toti gandim! "Cristi, de ce naibii ai pus cuvantul asta? Ideea era sa fie cuvinte care sa exprime cine esti, personalizate!" Chiar n-am idee la ce m-am gandit atunci si nici acum nu stiu ce sa scriu. Gand... pur si simplu.
"Calatorie" pentru ca viata este o calatorie. Si nu e importanta destinatia, cat calatoria in sine. Important e sa avem o viata plina, adevarata; e mai putin important unde ajungem la final. In orice caz, nu cred ca trebuie sa ne stresam prea mult din pricina "calatoriei". Vorba cantecului: "Cand ajuns la o rascruce, drumul nu stii sa-l prezici, Tine minte: sfarsitul nu-i aici." Nah, poate nici nu exista sfarsit...