Nu trebuie sa fi fumator ca sa intelegi nevoia de a trage din tigara atata timp cat poti intelege dependenta. Nu sunt fumator, dar inteleg nevoia omului de a fuma. E usor sa devii dependent si evdident, e greu sa renunti. Nu stii cand se instaleaza si cand x sau y iti spune ca e ceva in neregula cu tine, te ataci imediat, ignori ce ti se spune si o sustii pe-a ta. Dependenta insa se instaleaza. Usor, dar sigur. Si incerci constant sa ai grija de ea, o protejezi, vrei sa o ai doar pentru tine. Iti place atat de mult dependenta -desi acum nu recunosti ca esti dependent- incat o ascunzi, o consideri un bun personal de care nu trebuie sa afle nimeni. Incet, incet, incepe sa fie singura ta preocupare. Iti apare mereu in minte, te gandesti cum sa faci sa-ti fie bine, dar mai ales, cum sa-i fie ei bine. Bunul prinde viata si brusc se transforma in "persoana" cea mai importanta, unica. Si incepi sa faci planuri, sa ta gandesti cum ii poti fi tu de ajutor ei, cum sa te schimbi tu. Si cand dependenta da semne ca ar vrea sa plece, cand simte ca a fost prea mult introdusa in viata ta, te sperii, incerci s-o linistesti pentru ca pe tine nu te mai poti linisti demult. Dependenta pune stapanire pe tine, te incatuseaza si nu te opui. O primesti cu bratele deschise. Suferi? Da, dar nu iti pasa pentru ca stii ca fara ea, suferi si mai mult. Accepti asadar o suferinta mai mica, dar care aduce si momente rare de satisfactie. Te minti singur ca nu ai nicio dependenta, ci ca pur si simplu iti e draga dependenta, ca te-ai atasat intrun mod inexplicabil si nu vezi niciun motiv sa renunti. "E ca tigara de care devii dependent. Nu iti place tigara propiu-zis, iti place senzatia pe care o ai atunci cand fumezi."
" The truth I tell myself not to believe. / There I go again. But devils love that sin. / Well they can't end what I do not begin. So I'm safe where I'm in. "
Asta se intampla insa in timp ce tu te modifici. Nu te schimbi, te modifici. Molecular. Si deodata nu mai vezi decat dependenta; esti dispus sa faci orice pentru ea. O cauti, o strigi, o chemi inapoi cand pleaca, ii multumesti cand se intoarce, iar daca si ea mai da semne ca iti multumeste, daca simti o unda de multumire ca i-ai stat alaturi, esti brusc fericit, mandru de tine, convins ca ai facut alegerea corecta.
Dorinta de a-i fi aproape se acutizeaza, vrei sa stii ce face si cand nu ii esti alaturi. Culmea e ca iti dai seama de asta, ca nu e bine ce faci, dar esti sigur ca alta solutie nu exista. Si continui.
"There's no connection between what I want and what is good for me. / There's no connection between where I am and where I'm supposed to be. "
In momentele de luciditate, iti dai seama ca ai o problema, realizezi si tu ca trebuie sa incetezi. A devenit o boala de care vrei sa scapi. Stii insa bine cu nu poti de unul singur. Ai de-a face cu o iubire bolnava. Nu e nimic pur in ceea ce simti.
“I guess it's hard for people who are so used to things the way they are - even if they're bad - to change.
'Cause they kind of give up. And when they do, everybody kind of loses.”
Incet-incet, va indepartati unul de celalalt. Nu iti poti explica cum se intampla asta, dar nu te mai opui. Indarjirea de odinioara a disparut, insa nu iti poti da seama cu ce a fost inlocuita sau daca fost inlocuita. Credeai ca sentimentele tale erau sincere, profunde si observi cum ele se estompeaza din ce in ce mai mult. Te indepartezi usor si mergi mai departe. Revii la viata. Pornesti pe noi carari si te gandesti din ce in ce mai rar. Urmele trecutului se sting si iti inchipui ca totul a fost dat uitarii. Si deodata reapare. Tresari usor si brusc iti dai seama. Nevoia ta de a fi aproape, de a avea grija de "boala" a rezistat; ciubarita in sufletul tau, "boala" revine acum la viata. Dar nu mai e la fel. Iti dai seama ca timpul si-a spus cuvantul si asta nu te intristeaza. Esti mult mai lucid acum si stii ca "boala" ta nu numai ca a fost napustita, asaltata de tine intrun mod total nesanatos... , dar realizezi cat rau ti-ai facut si tie insuti. Nici nu stii daca aceasta reaparitie inseamna o noua legatura sau unde va duce ea. Cert e ca iti doresti sa reiei legatura, vrei in continuare sa-i fi alaturi, zambesti ca s-a intors si speri ca de data asta, vei fi mai chibzuit. Ca preocuparea ta nu va mai lua forme bolnave, ca grija ta isi va pastra proportile. Poate vei fi mai intelept de data asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Persoane interesate
Trecut...Prezent...Viitor.Ciclu.
-
►
2010
(60)
- ► septembrie 2010 (8)
- ► august 2010 (10)
- ► iulie 2010 (6)
- ► iunie 2010 (9)
- ► aprilie 2010 (9)
- ► martie 2010 (6)
- ► februarie 2010 (3)
- ► ianuarie 2010 (3)
-
►
2009
(54)
- ► decembrie 2009 (5)
- ► noiembrie 2009 (1)
- ► octombrie 2009 (5)
- ► septembrie 2009 (6)
- ► august 2009 (5)
- ► iulie 2009 (10)
- ► iunie 2009 (5)
- ► aprilie 2009 (8)
- ► martie 2009 (3)
- ► februarie 2009 (2)
- ► ianuarie 2009 (2)
-
▼
2008
(9)
- ▼ decembrie 2008 (8)
- ► noiembrie 2008 (1)
Je suis "dork".
- Cristi
- Constanta/Iasi, Romania
- Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu