6. Sensibilitate sau "Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea"

Nu stiu cum simt altii, dar eu am nevoie de sensibilitate. Mi-e draga si imi vine greu sa imi imaginez o viata in care rolul sensibilitatii sa fie minimalizat si asta poate pentru ca m-am nascut asa sau pentru ca am crescut dezvoltandu-mi latura asta. Si am nevoie de ea. Nu vreau sa imi croiesc drumuri ce presupun lipsa sau ignorarea sensibilitatii. In plus, face parte din SMS (as i like to call it) : sinceritate, mestesugul vorbirii si sensibilitate, trei elemente de capatai pentru o meserie... de pe-acum incerta. ( :)) ). Gasesc firesc sa ai aceasta deschidere, sa nu iti reprimi latura afectiva, asta neinsemnand insa sa o afisezi intrun mod brutal (din nefericire, sunt destule cazuri in sensul asta). Dar poate ca e fireasca si anomalia asta de atitdini, oameni dezorientati, pierduti, nesiguri daca e bine sau nu sa-ti arati adevarata fata. Intro lume care isi pierde din ce in ce mai mult umansimul, e probabil firesc sa te indoiesti, sa te intrebi daca e bine sa fi om.
De cand am ajuns sa imi fie dor de mare, am devenit mai sensibil la subiectul asta. Deodata, ma gasesc tresarind cand aud numele ei. Fiori calzi imi ajung la inima cand cineva isi aduce aminte cu drag de locul in care mi-am ingropat copilaria. Treceam azi prin oras (fiind vacanta, am revenit in Constanta) si am observat urmatoarele cuvinte la baza unei sculpturi:' "Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea." Ch. Baudelaire '. Mi-au placut tare mult cuvintele astea. Ideea de libertate sau ceea ce inteleg eu prin "om liber" s-a potrivit foarte bine cu iubirea fata de mare. E frumoasa marea. E frumos s-o vezi in extra-sezon. Primavara, toamna sau chiar iarna. Cand ninge si tu privesti marea... e tare fain.
Asadar, cel de-al saselea cuvant din lista a fost "sensibilitate". Neeeeeeeeext!