Am fost acasa

Am primit o zi libera in plus fata de cum era prevazut si am profitat de ocazie pt. a merge acasa. Simteam nevoia sa scap de orasul asta care ma incorseteaza in multe momente. Am fugit acasa bucuros sa iau o gura de libertate si credeam ca mica mea vacanta va fi un adevarat remediu. Evident, m-am bucurat sa-i vad pe ai mei, sa dorm in patul de-acasa, sa mananc mancare calda de la mama samd. Dar senzatia pe care o cautam n-am gasit-o. Poate ar fi trebuit sa merg pe plaja. Se spune ca plimbarile pe malul marii ajuta. Asa o fi. Cert e ca m-am intors mai gol decat la plecare. Franturi de ganduri imi apar in minte obsedant, se amesteca intr-un mod ciudat si paradoxal si ma regasesc iar in ceata de acum un an de care credeam ca am scapat. E o confuzie generala. Stiu ce este cel mai bine pt. mine, stiu de ce anume am nevoie si totusi, gasesc singur scuze, puerile de altfel, pentru a reveni la "eu-ul meu de un an." Trebuie sa renunt, trebuie sa incetez a mai fi infantil si totusi... Vad clar drumurile. Stiu care e cel bun si care nu. Si cu toate astea, sunt tentat sa aleg varianta negativa. Mereu am avut o inclinatie spre auto-distrugere, dar mi-e teama acum. Nu am luat nici o decizie in mini-vacanta asta. Poate de sarbatori. Pana atunci trebuie insa sa nu mai calc in strachini. Nu-i chiar atat de usor sa te lupti cu zeii.