marți, septembrie 21, 2010

Cand muzica se aude la radio si telefonul da impresia ca va suna, nu ma gandesc ca sunt undele de vina, care se intersecteaza, bla,bla,bla. Nu. Eu trebuie sa ma gandesc mereu ca o sa fie cineva care o sa sune, care ma cauta, cineva, nu stiu cine, care sa ma scoata din cercul meu. Ma invart de-o vreme intrun mare cerc si fara un impuls(revin iar la impulsuri) n-am idee cum sa ies afara. O floare, o castana, un apus... functioneaza pana la un punct. Tot la radacini ajung ori radacina-i cam putreda.

Un comentariu:

Cristina C spunea...

Salut!
Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
:) Numai bine!

Persoane interesate

Je suis "dork".

Fotografia mea
Constanta/Iasi, Romania
Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.