joi, septembrie 09, 2010

Alb-negru

"Such a saint, but such a whore
So self-aware, so full of shit"
Erau candva mult mai multe versuri dintro melodie ce ma transportau automat intrun timp indepartat, nu foarte indepartat, ce a lasat urme mai mult sau mai putin adanci, mai mult sau mai putin vizivile, sau pe care am reusit sa le ascund mai mult sau mai putin bine, versuri,deci, care ma trimiteau cu toata fiinta mea la tine, la copilaria mea, la neincrederea mea. E tot ce-a mai ramas, e progresul meu, mai mult sau mai putin pronuntat, palpabil sau nu, e modificarea mea, nu in cursul unei veri, ci a 21 de ani.
Asta-i tot. O fi mult, o fi putin, nu stiu. Ce simt eu acum e ca merg mai departe, cu tine in toata fiinta mea, pentru ca asa este firesc, si scriam odata ca nu pot fi om decat daca inteleg toata tacerea de ani de zile dintre noi. Am inteles-o si o duc cu mine mai departe, te iau si pe tine, nu foarte aproape de mine, mai la distanta, intratat incat sa nu-mi faci rau, sa nu-ti fac rau, sa convietuim acceptabil. Nu ma mai doare nimic ce vine dinspre tine acum, sper ca nici eu sa nu-ti produc suferinta, nu imi doresc asta, ma doare in schimb cand ii lovesti pe ceilalti, cu sau fara voia ta, ma doare cand ii ranesti pe cei dragi mie, ma doare(mai putin, ce-i drept) ca te ranesti singur.
Sunt mai aproape de toata fiinta mea, de toata carnea mea, pana la esenta, sunt mai aproape de mine, de intreg. Ma construiesc incet, dar sigur, in asa fel incat sa nu mai fiu precum o salcie ce trece de la stanga la dreapta sub influenta oricarui impuls, eul meu e compus din mii de paradoxuri, e bipolar si cel mai important, merge inainte, merge in spirala, urca demn, pentru ca, nu-i asa, se cerne lumea si nu vreau sa cad.
Si am trimis o rugamninte spre El sa ma tina de mana cand nu o sa mai pot, cand o sa ma impotmolesc in propia mea esenta mai mult sau mai putin buna, mai mult sau mai putin pura, mai mult sau mai putin plina de miez. Nu insist, nu-i bine sa insisti la El.
Am incredere in mine si in steaua mea. Ma mai opresc, ma mai lovesc cu capul de pragul de sus sau de jos si intotdeauna il vad pe celalalt, cad, ma ridic, nu vreau sa fiu adeptul obisnuintei, nu mi-e teama de schimbare, o imbratisez, cu conditia sa fie o schimbare cu miez.
Asta sunt.

6 comentarii:

Bianca Ioan spunea...

De ce rămân eu mirată de sinceritatea ta atât de crudă? De ce rămân eu MEREU mirată de...tine?

Cristi spunea...

incerc sa fiu mereu sincer. cu mine, cu tine, cu toata lumea. mi se pare o conditie esentiala pt. a fi om. ramai mirata, pt. ca... suntem toti niste mincinosi!

Anonim spunea...

Sinceritatea cu care spunem cine suntem se naste in fiecare dintre noi atunci cand suntem in picaj si ne dam seam a ca El nu ne mai tine de mana. Abia atunci ne regasim si cautam adevarul in noi,poate, doar pentru ca este, in acel moment, singura sansa de a zbura din nou.

Cristi spunea...

Draga "Anonim",
Recunosc si marturisesc picajul in care sunt/am fost(e discutabil), regasirea mea e data insa tocmai pentru ca m-am intors la El, dupa foarte mult timp... cred ca noi suntem cei care refuzam sa-l mai tinem de mana, nicidecum El.

Andreea spunea...

e perfect!
avem nevoie sa cadem ,avem nevoie de greseli ,dar nu sa facem aceleasi greseli*...ele sunt sigurele lucruri care nu ne tin pe loc din drumul nostru catre intelepciune ...
e un drum anevoios dar cine paseste pe el cu demnitate ,credinta si speranta e un OM adevarat.asa ca tine .uneori chiar te inteleg ...uneori si eu simt acelasi lucru....e bine sa pastrezi pe cineva cu tine in drum ,dar in asa fel incat sa nu-ti faci rau...si chiar daca suferi uneori si doare tare...e bine ca exista acel cineva:)

Andreea spunea...

a venit toamnaaa...bucura-te caci urmeaza niste peisaje de vis :x

http://www.youtube.com/watch?v=95IkmXjcHYA

Persoane interesate

Je suis "dork".

Fotografia mea
Constanta/Iasi, Romania
Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.