Ma dezintegrez usor.

E ca si cum m-as intoarce in timp, alt timp, e ca si cum timpul isi schimba identitatea. De-asta nu imi place aici. Pentru ca ma intorc intrun timp in care nu mai sunt de ceva vreme, pentru ca nu vreau sa ma inchid la loc doar ca sa exist "asa cum trebuie", adica asa cum vedeti si intelegeti voi, pentru ca totul are un pret. Pentru ca eu traiesc o alta realitate si nu-i vorba ca e diferita, toti aveam realitatea noastra, doar ca ale noastre nu se pupa de nicio culoare, pentru ca eu am gresit si am mintit si acum as face mai mult rau alegand vechea cale. Pentru ca nu stiu sa traiesc altfel decat cum o fac acum, pentru ca sincer... de-abia acum incep sa traiesc. Daca reinvat sa traiesc in realitatea voastra, imi pun limite si pur si simplu m-am saturat sa spun "nu", m-am saturat sa renunt. Asa ca nu mai spun nimic si indur. Pentru ca va iubesc. In felul meu.
Nu spun ca asa este mai bine, nicidecum. E doar calea mea pe care Eu o aleg. Daca gresesc, vreau sa fie greseala mea. Altfel, devin o copie si asta nu m-a interesat niciodata. Mi se pare atat de greu sa fiu "eu", dar sa fiu copia altcuiva gasesc ca e chiar imposibil. Sigur ca o sa gresesc, dar vor fi greselile mele. In final, asta e tot ce vreau.