Caut si ma caut.

Am visat boabe de cafea si am inceput din nou sa sper. Oare n-am inteles nimic de am ramas la fel de naiv? Nu e nimic, stiu. Mint. E ceva. E un mit la care incerc sa ajung. De ce oare? Nu-mi mai ajunge pamantul, cred. Dar el e plin de tot ceea ce am nevoie. Trebuie doar sa caut in continuare. Adevarul e ca mie imi place sa visez, uneori cu incrancenare, ceea ce stiu ca nu-i bine, dar nah... ma dezvat eu la un moment dat. Ar fi cazul sa ma opresc, nu?