Draga Dumnezeu,

Eu vreau sa cred in Tine. E la urma urmei, o alegere. Eu te aleg pe Tine. Si cred ca si Tu ma alegi pe mine, nu pentru ca nu as avea pacate, ci pentru ca oricate greseli am facut, Tu le ierti. Nu stiu cum faci asta. Eu nu pot sa iert atat de usor. Ma inveti?
Mi-e dor de Tine, mi-e dor de momentele alea cand intram in biserica si mergeam pana aproape de altar si ma asezam in genunchi si priveam fermecat in jurul meu. Mi-e dor de bunatate, Doamne. Parca asa m-am inrait si atata rautate e peste tot.
Si acum nu cred ca esti suparat pe mine pentru ce-am facut (si fac), pentru ce-am gandit (si inca mai gandesc). Pentru ca daca ai fi suparat pe asa ceva, nu cred ca ai darui atata, Doamne. Inca mi-e greu sa intru in biserica asa cum o faceam, dar nu cred ca doar acolo Te gasesc.
Imi face bine sa scriu aici, e ca o terapie. Eu vreau sa cred. Da, e greu sa nu te revolti uneori, dar daca esti prin preajma, cred ca o sa-mi fie mai usor. Te gandesc de bine, Doamne-Doamne si iti multumesc ca esti langa mine.
Ps. : Iti multumesc pentru ca am putut sa vad ingerul ce nu-l mai vazusem nicicand. A fost frumos. E frumos.
Te pup,
Cristi