Si cand am zarit muntele in fata mea n-am fost convins ca era muntele pe care-l cautam. Si n-as putea spune ca mi-l imaginasem in vreun fel anume, doar ca tot ceea ce am simtit nu mi-a dat convingerea ca am gasit ceea ce am cautat. Sau mai bine spus, nu intregul. Ca si cum ma asteptam sa gasesc muntele si marea in acelasi loc. Ce n-am inteles eu e ca muntele e in mine. Eu sunt muntele. Dar mereu am cautat pe altcineva care sa-mi arate cumva calea, care sa-mi fie alaturi ,sa ma impulsioneze sa merg mai departe, sa-mi spuna: „eu am incredere in tine, am incredere in tine”, cand colo era de-ajuns sa-mi spun eu singur asta. Dar am inteles acum. Si mi-e bine acum. Si sunt bine acum.
Si ai insemnat atat de mult si ai fost ceea ce credeam ca aveam nevoie. Cu toate ca nu te cunosteam. Si mi-am pus n de intrebari, dar niciodata nu si "de ce te tin la tine?" Si acum e tarziu. Si acum eu m-am schimbat. Cand amintirea ta nu ma va mai durea, voi putea spune ca te-am uitat. Dar chiar daca nu pot spune asta acum, nu mai conteaza. Nu o sa-mi mai sclipeasca ochii, stiu. Dar nu-mi pare rau. Pentru ca inteleg. Inteleg de ce ai aparut in viata mea si ce rol ai avut si stiu ca tot ce-am simtit nu s-a dus in neant acum.
Mi s-a spus ca in capul meu e o confuzie generala. Incorect. In capul meu a fost o confuzie generala. Pentru ca nu are rost sa-mi consum energiile in directii mai mult decat inutile, pentru ca nu vreau sa ma mai traiesc in haos, sa sting singur lumina, sa inchid usile si sa ma izolez pana si de mine insumi. Nu vreau sa ma uit.
Iubire inseamna sa daruiesti fara sa accepti nimic in schimb?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Je suis "dork".
.jpg)
- Cristi
- Constanta/Iasi, Romania
- Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.
9 comentarii:
stii, uneori trece un ditamai timpul pana sa te pui in miscare...uneori amortesti asa rau(nu stiu daca din iubire, mai degraba din teama sau din comoditate)incat uiti ca esti amortit. si te tot intrebi de ce tu nu poti? de ce nu-ti esti suficient. tocmai...ca-ti esti! si daca lucrurile ar sta altfel, ai fi chiar singur pe lume. pentru ca singur esti cand te-ai pierdut pe tine.
trebuie doar putina atent. ai atatea sanse si orice si oricine te poate dezmorti.e o chestiune de alegere. vrei sa traiesti sau vrei sa respiri?
(nu ti-am spus nimic nou sau inteligent...m-a luat valul doar)
aaa...iubirea cunoaste mai multe forme,depinde care ti se potriveste tie
aici unde-am fost si eu profunda nu avem parte de nici o reactie? hmm...
nu am ce spune aici. sunt de acord ci tine. am ales sa traiesc si acum sunt dezmortit. si mi-e bine.
si am o problema cu conjunctia "si"... imi place sa fac exces de ea.[:))]
si mie!
n-ai observat pana acum?
pfiu...credeam ca sunt eu anormala
nu asteptam de fapt nici un raspuns...dar nah,eu inca n-am invatat sa nu mai fac glume proaste sau de neinteles :))
eu n-am spus niciodata ca sunt normal... unde e un anormal, poate sa ma mai fie si un al doilea!
propun in cazul asta sa infiintam o societate.ce zici?
s-a facut. trebuie sa decidem membrii. ar trebui sa ne grabim, poate intram si-n cursa electorala...
Trimiteți un comentariu