Inimi cicatrizate. Max Blecher

Am citit romanul. Mi-a placut mult. Si mi-ar placea sa scriu candva ca el. Pentru ca nu cred ca Blecher a vrut sa scrie beletristica,probabil vedea in asta un mod de a trece mai usor peste boala. Imi place asta. Ca scopul nu era cel literar in primul rand. Cand o sa scriu si eu, pentru ca intentionez, mi-ar placea sa procedez la fel. De-abia astept sa citesc "Intamplari din irealitatea imediata".
Mai jos sunt cateva pasaje care mi-au placut foarte mult:

"Exista momente cand esti "mai putin decat tine insuti" si mai putin decat orice. Mai putin decat un obiect pe care il privesti,mai putin decat un scaun,decat o masa si decat o bucata de lemn. Esti dedesubtul lucrurilor,in subsolul realitatii, sub viata ta propie si ceea ce se intampla in jur... Esti o forma mai efemera si mai destramata decat a elementarei materii imobile. Ti-ar trebui atunci un efort imens ca sa intelegi inertia simpla a pietrelor si sa zaci abolit, redus la "mai putin decat tu insuti" in imposibilitatea de a face acel efort."


"In viata,tocmai gesturile care ar avea cel mai mult sens,sunt interzise."



"Pielea aceea vanata si zbarcita, care se formeaza pe o rana vindecata. E o piele aproape normala,atat doar ca e insensibila la cald,la frig,la atingeri. Invinetita de duritate."