Trece vremea...

A trecut ceva timp de cand am scos muntele din mine. Aproape un an. Cu greu, dar l-am scos. Si apoi a inceput un intreg proces de purificare. M-am regasit pe mine. Mereu am avut nevoie de cineva care sa ma ghideze pas cu pas, sa-mi spuna ce sa fac, cum, de ce. M-am oprit din drumul asta. Pentru ca am dezamagit si am ranit prea multi oameni, pentru ca m-au dezamagit si ranit prea multi oameni, am ajuns in cele din urma la punctul in care imi construiesc singur universul. Sigur ca oricine e liber sa intre in universul meu. Eu nu fortez pe nimeni. Dar de ce sa nu recunosc, imi este bine asa. Eu decid pentru mine, eu gresesc, eu platesc si nu mai depind decat de mine. In schimb insa, mi-au amortit bucati bune din suflet, s-au cicatrizat si nu stiu sa le "repar".
Cred azi ca exista in noi parti cicatrizate, care iti amortesc simturile. Cand te indragostesti si te arunci cu toata fiinta, nu te gandesti ca odata etapa iubirii incheiata, te atrofiezi, nu te gandesti ca data viitoare, vei avea mai putin de impartit. Avem impresia ca vom aveam mereu capacitatea de a darui, cu aceeasi intensitate, la infinit. Nu e chiar asa. Pentru ca mereu ne dorim mai mult, pentru ca e in noi o sete de tot, pentru ca nu ne multumim cu ce avem si ne facem proiectii care se pot sau nu implini, pentru ca suntem din ce in ce mai disperati in cautarile noastre, pentru ca un corp cald e tot ce ai nevoie intr-o noapte, pentru ca nu prea reusim sa traim secunda, pentru ca ne este frica, pentru ca fericirea ne blocheaza, pentru ca mortii si iubirii nu stim cum sa le facem fata, pentru ca nu traim pana la capat ce avem inauntrul fiintei noastre.
Si totusi, raman un idealist. Eu sper. Si vreau sa cred ca iubirea poate vindeca. Cu conditia sa fie in forma ei pura. Iubirea aia care inseamna compasiune, devotament, sacrificiu de sine. Iubirea aia care inseamna renuntarea la tine si grija pentru celalalt. Cred ca in felul asta putem uita de scarba adunata in timp, cred ca o putem lua de la capat, innoiti, cred ca ne poate fi mai bine.

Ma crezi de-ti spun ca nu trece zi fara sa ma gandesc la tine?