luni, august 09, 2010

Memoria propiei deveniri e data de autorevelarea trecutului

La varsta de 11 ani am murit. Cand copilaria ajunge la final, poti spune ca o parte din tine pleaca. Cand copilaria ti se duce inainte de vreme, poti sa fii convins ca ai murit. La 11 ani am invatat sa joc teatru. Cand am asistat la ruinarea universului meu. Am auzit la sfarsit:"Nu te speria. Nu plec nicaieri." (Si n-ai plecat. Intr-un fel). Dar cum era sa inteleg eu ceva? Am raspuns doar:"Nu-i nimic, ma doare putin capul." Am invatat sa mint ca sa nu recunosc ca sunt mort. Te-am condamnat, nu te-am inteles, cred ca te-am si urat. Azi imi pare rau. Azi am urlat in speranta ca asa o sa dau afara tot capitolul in care tu esti perosnajul principal. Nici macar nu am pentru ce sa te iert. Nu este vina ta. Trecutul tau a fost si el foarte tulbure. Asta-i tot, de fapt. Dar de-abia azi am inteles. Nu eu trebuie sa te iert, tu trebuie sa ma ierti pe mine. Copilul a crescut mare. De azi, nu mai cumpar nici o paine.
Am avut noroc. La 17 ani, am fost nascut a doua oara. Doamne, ce om! "Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!" Viata mea va apartine. "Eu cu fiecare atom va apartin!" (Walt Whitman) Iubire,admiratie,respect. Si Walt Whitman s-a nascut pe 31 mai. Doamne, cum le potrivesti tu pe toate!
La 21 am inteles cine sunt. La 21 de ani am vazut drumul. E unul singur: spiritual. Ma rog, vorbesc de drumul meu. Eu pe-asta il aleg.
M-am inchis in mine, mi-a fost frica, am suferit, am fost indragostit, m-am descoperit, m-am speriat, m-am negat, am mers inainte, am iubit, am fost iubit (si m-am simtit din nou pur ca un prunc), am plecat la drum fara sa mai vreau acel drum, m-am indragostit, am suferit, m-am urat, m-am inteles, nu m-am acceptat, am mers inapoi, crezand ca merg inainte, m-am eliberat prin teatru, m-am acceptat, m-am iertat, imi dau seama ca nu e nimeni vinovat pentru ceea ce sunt, deci nu trebuie sa iert pe nimeni, invat sa ma iubesc.

De acum, nu ma mai dor tamplele si pieptul de cat am adunat in mine.

Da, Iubire inseamna sa daruiesti fara sa astepti nimic in schimb.

10 comentarii:

Andreea spunea...

extraordinar postul!!!.
felicitarile mele.a miscat ceva in mine:)
da si eu pot spune ca iubirea inseamna sa daruiesti fara sa astepti nimic in schimb,ea este in noi si noi respiram prin ea.
o seara plina de linisite!

Andreea spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=ZlDH---Ppjs
asculta ,merita!:)

Cristi spunea...

multumesc. pentru cuvinte si pentru melodie. inseamna mult. :) take care.

Bianca Ioan spunea...

pentru ca ai schimbat textul de acolo de sus...eu am sa aleg: INTELEG SI DORESC SA MERG MAI DEPARTE! :)

Cristi spunea...

sunt mai multe variante pe care puteai sa le alegi. banuiesc ca asta e la fel de buna ca oricare alta :)

Sedina spunea...

Nu a murit copilul din tine la 11ani pentru ca faptul ca ai fost iubit te-a facut sa te simti ca un prunc din nou. Asadar, nu avea cum sa se nasca emotia asta daca ar fi murit copilul din tine. Toti invatam sa facem ce am uitat in copilarie si anume sa iubim... pe noi, pe ceilalti si cel mai important... dar n-am sa-ti spun, asculta asta ca sa afli pe cine:http://www.youtube.com/watch?v=tqPf_8wUKgU&feature=related Take care!

Cristi spunea...

eu am alta teorie si anume ca am fost nascut a doua oara. e strict teoria mea. cand un intreg univers ti se naruie, e un soi de moarte. cere timp pana iti revii. sigur, poti sa-i spui si uitare.

Andreea spunea...

cam asa gandesc si eu ...adica vad omul ca pe un fluture ,incepe din stadiu de larva iar in cele din urma se naste un superb fluture.
si defapt asta e viata omului-o metamorfozare continua ...
app de asta am scris si poezia aceea ''m-am nascut a doua oara ''
incerc in fiecare zi sa fiu alta :)dar in esenta sa raman aceeasi.
merci pentru comentariu ,ma bucur ca ti-a placut.
o seara frumoasa!

Cristi spunea...

da, totul e o metamorfozare. :)
citeam chiar azi ca A.P. Cehov, un scriitor rus, dupa ce a murit, un fluture a intrat in camera lui, a zburat cateva clipe si a iesit... mie mi se pare frumos. simplu si discret. "Viata e lunga, vei mai avea parte de multe, si de bune si de rele." (Cehov)
Cu drag. Sa nu te opresti din scris. :)

Andreea spunea...

Merci mult pentru cuvinte!Foarte emotionant momentul ...fluturele acela stia foarte bine de ce se afla acolo...
In ceea ce priveste scrisul atata timp cat am inspiratie voi continua sa creez.:)
inspiratia mea sta in natura si divinitate iar centrul este reprezentat de iubire,perfectiune...e extraodinar sa simti si mai apoi sa traiesti...

uite ceva ce ma face sa simt
http://www.youtube.com/watch?v=Q40h8dPmgwQ&feature=player_embedded

Persoane interesate

Je suis "dork".

Fotografia mea
Constanta/Iasi, Romania
Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.