Sau o melodie: "Born to run", a la Bruce Springsteen.
Te iubesc, dar plec.
Cam asa s-ar reduce ultimii 2 ani.
Nu-i o noutate, nu-i prima oara cand fac asta. E un soi de solutie pe care o gasesc eu intotdeauna. Semn de lasitate, desigur. Dorinta de evadare, de asemenea. Un soi de Gaev din "Livada de visini". Si totusi, stiu bine ca e si un soi de Lopahin in mine prin alegerea asta. Repercursiunile? O victorie de scurta durata, un simt mai lucid, certitudinea ca nu exista un adevar universal, poate putina maturitate, profunzime as vrea, dar nu stiu daca o capat, stari contradictorii, un ghem nedeslusit... de-astea. Daca tot aleg altceva, s-o fac pana la capat, nu?
Deci, te iubesc, dar plec. Ma inclin.
Si acum... pe unde o fi dictionarul ala?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Je suis "dork".
.jpg)
- Cristi
- Constanta/Iasi, Romania
- Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.
6 comentarii:
de multe ori trebuie sa mai si plecam chiar daca nu vrem...
fiinta cere asta,ne metamorfozom:)
imi place starea ta de acum,adica transmiti ceva profund.si eu traversez tot un astfel de moment, numai ca eu din pacate nu profit de el.
seara buna!
http://www.youtube.com/watch?v=IdrP48ryYfA&feature=player_embedded
ce te face sa crezi ca eu profit realmente? vreau, nu stiu daca o sa-mi si iasa. plutesc in incertitudine deocamdata.
hmm nu stiu daca profiti cat e ceva involuntar mai bine zis...da,cunosc sentimentul.
partir c'est mourir un peu...
sunt destul de constient de asta. merci de grija.
Trimiteți un comentariu