Anatomie

Am privirea sparta in mii de bucati, mai mici, mai mari, am ganduri ce trec peste ani, peste oameni si furnici, am dorinte lasate in timp, am un trecut blocat, un prezent stupid si un viitor alb negru. Un timp al naibii de zen de care nu ma mai sinchisesc. Am ochii rosii din ce in ce mai des si priviri in gol si zambete de-o inocenta schioapa, am trairi externe, folosesc tot mai rar pansamentele, mi-e dor din ce in ce mai aprins de orice, de oricine, de tot ce-i viu. Nu e nici o schimbare, e modificare.
In continuare ma dor tamplele de atata cugetat si pieptul de cat am adunat in mine.