Nu mi-a placut niciodata sa imi fac propia caracterizare pentru ca mereu am avut dubii in ceea ce ma priveste. E dificil sa te autocaracterizezi, sa te privesti din afara cu un ochi obiectiv. Tin minte cum m-am trezit intr-o noapte si am inceput sa notez pe o hartie defectele si calitatile. Nu am aprins lumina si ma chioram sa pun cate un defect si cate o calitate in fiecare coloana si am ajuns in final sa constat ca pe prima coloana ajunsesem pe la numarul 25 si doar vreo 8 calitati... Acuma stiu ca nu sunt cel mai bun,cel mai destept, cel mai cel, dar ma suspectez de o usoara lipsa a increderii de sine. Chiar nu cred ca-s dracu' gol. Mi-e greu sa ma autocaracterizez si cred ca oricui ii este. Pentru ca ne schimbam constant, pentru ca depindem de ceilalti, de cum interactionam cu oamenii, sunt mii de variabile in joc. Personal, ma consider un paradox-paradox de stari, de atitudini, de ganduri, de reactii. Mereu ma contrazic, ma impart intre doua extreme. Si nu o fac intentionat, o fac pentru ca asa simt. Si mai intervine ceva: dorinta de a fi ce nu suntem. Cred ca toti avem in minte proiectata o imagine de sine diferita de cea reala - e ceea ce am vrea sa fim, ceea ce ne spunem ca vom fi de maine, dar pe care o amanam constant.
Si ma intreb uneori oare cat imi mai apartin? Cat din ceea ce sunt mai e al meu si cat e impartit printre toti cu care am intrat in contact, cat sunt eu si cat e o imagine croita pentru ceilalti. Si nu stiu sa raspund si nici nu cred ca voi sti vreodata. Niciodata n-am simtit ca sunt ceea ce as vrea sa fiu, am avut constant o imagine a mea in viitor si asta probabil pentru ca sunt mereu cu un pas inainte, mereu ma proiectez inainte. Cu siguranta ca nu e un lucru tocmai sanatos, dar in fine, nu vreau sa analizez asta acum. De altfel, nu am simtit nicicand ca aprtin vreunui loc anume, ca depind de vreun loc sau ca pot numi un loc anume "acasa". Poate ca asta e si motivul pentru care am impresia de imprastiere, parca as fi un lichid care se scurge prin toate locurile prin care trece fara sa lase o urma. Nu am avut niciodata probleme de adapatare la spatiu, dar nici n-am simtit vreunul ca fiind foarte al meu ca un gand intim pe care nu vrei sa-l impartasesti decat cu cei dragi sau poate nici macar, pentru ca e mult prea personal, mult prea al tau.
Cand am ajuns in Iasi, toata lumea ma intreba de ce spun "servus" si "ciao" in loc de "salut" din moment ce sunt constantean. Nu stiu. Pentru ca asa imi vine. (exprimare de clasa a VII-a, stiu). Nu am o explicatie. Pur si simplu. Nu ma simt nicaieri la locul meu. Inca il caut. Asa cum inca ma caut pe mine. Nu ca m-as fi pierdut vreodata, pentru ca nu cred ca am fost o clipa constient de cine sunt. Dar in final, cine spune ca asta ar fi un lucru negativ? Important e ca ma caut. Nu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Je suis "dork".
.jpg)
- Cristi
- Constanta/Iasi, Romania
- Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.
3 comentarii:
Este greu sa alegi dintre imaginea pe care o manipulezi pt cei din jurul tau...imaginea pe care ceilalti si-au facut-o despre tine...stima ta de sine...si cine esti tu in realitate. Sunt multe optiuni de ales, o multitudine de variante, indiferent cum te intorci dai de o noua fata a ta! Te percepi altfel cand esti vesel, te percepi altfel cand esti trist, te percepi altfel cand cei din jur te apreciaza si te percepi altfel cand ceilalti te dispretuiesc. Poti sa fugi spre ceilalti, poti sa fugi de ceilalti, dar pentru a te cunoaste cu adevarat pe tine nu depinde numai de tine personal. Din contra, imaginea formata despre tine depinde de cei din jurul tau, formate de persoanele dragi sau de persoanele cu care ai interactionat doar cateva secunde. Omul nu exista singur...si evolueaza cu fiecare persoana cu care intra intr-o relatie. A te cunoaste cu adevarat pe tine insuti..hmm..pentru asta ar trebui sa fii undeva singur pe un varf de munte. Marea problema este cat de mult coincide imaginea pe care o ai tu despre tine si imaginea pe care o au ceilalti despre tine...asa ca...don't worry, be happy!
s'ar putea spune ca evoluția nu exista. cel puțin nu în oameni. exista cunoaștere. cunoașterea ne arata ce și cine suntem cu adevărat. noi înșine sau noi în general tine doar de tine.
vrei sa cunoști?
Yep.
Trimiteți un comentariu