Am scris pana acum despre (pentru):

mine, de 53 de ori,
teatru/mit, de 16 ori,
un munte, de 16 ori,
Nina, de 2 ori,
Booh, de 2 ori,
o frumusete alba, de 3 ori,
Bianca, o data,
Mazare, o data,
carti, de 6 ori,
profu', o data,
diverse, de 13 ori.

Sunt autentic pana in maduva oaselor. Sunt viu... mai putin.

"A vedea un spectacol splendid este sinonim cu a vedea livada de visini in floare. Pret de o rasuflare. Dar amintirea poate marca o viata." (George Banu - "Livada de visini, teatrul nostru. Jurnal de spectator")

Marturisire

( Echilibrul dispare)

Fii zen.
Fii zen ca sa nu recunosti ca esti infrant.
Fii zen ca sa nu te spargi in bucati.
Fii zen ca sa nu recunosti ca ai devenit de gheata.
Fii zen pentru ca a mai murit ceva din tine.
Fii zen pentru ca, brusc, centrul universului tau teatral a disparut.
Fii zen pentru ca nu cunosti altceva in afara de teatru.
Fii zen pentru ca viata ta inseamna teatru.
Sparge gheata. Sparge-o!
Descopera frumosul din tine.
Miracol. Esti viu.
Intoarce-te la radacini. "Ce mirare ca sunt"
Intoarce-te la poveste.
Bucura-te!
Ia totul asa cum e.
Crede. Spera.
Crede mai mult. Spera mai mult.
Fii viu!
Promite ca o sa ai grija de tine. Exercitiu de-o viata.
Mergi mai departe.
Nu te uita inapoi.
Nu sterge cu buretele.
Merg.

(Nu mai am nimic de pierdut)


Starea de liniste nu are nici o legatura cu starea zen. Linistea are cu totul alte surse.

Despre efectul daunator al tutunului

Sau o melodie: "Born to run", a la Bruce Springsteen.

Te iubesc, dar plec.
Cam asa s-ar reduce ultimii 2 ani.
Nu-i o noutate, nu-i prima oara cand fac asta. E un soi de solutie pe care o gasesc eu intotdeauna. Semn de lasitate, desigur. Dorinta de evadare, de asemenea. Un soi de Gaev din "Livada de visini". Si totusi, stiu bine ca e si un soi de Lopahin in mine prin alegerea asta. Repercursiunile? O victorie de scurta durata, un simt mai lucid, certitudinea ca nu exista un adevar universal, poate putina maturitate, profunzime as vrea, dar nu stiu daca o capat, stari contradictorii, un ghem nedeslusit... de-astea. Daca tot aleg altceva, s-o fac pana la capat, nu?
Deci, te iubesc, dar plec. Ma inclin.

Si acum... pe unde o fi dictionarul ala?

Memoria propiei deveniri e data de autorevelarea trecutului

La varsta de 11 ani am murit. Cand copilaria ajunge la final, poti spune ca o parte din tine pleaca. Cand copilaria ti se duce inainte de vreme, poti sa fii convins ca ai murit. La 11 ani am invatat sa joc teatru. Cand am asistat la ruinarea universului meu. Am auzit la sfarsit:"Nu te speria. Nu plec nicaieri." (Si n-ai plecat. Intr-un fel). Dar cum era sa inteleg eu ceva? Am raspuns doar:"Nu-i nimic, ma doare putin capul." Am invatat sa mint ca sa nu recunosc ca sunt mort. Te-am condamnat, nu te-am inteles, cred ca te-am si urat. Azi imi pare rau. Azi am urlat in speranta ca asa o sa dau afara tot capitolul in care tu esti perosnajul principal. Nici macar nu am pentru ce sa te iert. Nu este vina ta. Trecutul tau a fost si el foarte tulbure. Asta-i tot, de fapt. Dar de-abia azi am inteles. Nu eu trebuie sa te iert, tu trebuie sa ma ierti pe mine. Copilul a crescut mare. De azi, nu mai cumpar nici o paine.
Am avut noroc. La 17 ani, am fost nascut a doua oara. Doamne, ce om! "Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!" Viata mea va apartine. "Eu cu fiecare atom va apartin!" (Walt Whitman) Iubire,admiratie,respect. Si Walt Whitman s-a nascut pe 31 mai. Doamne, cum le potrivesti tu pe toate!
La 21 am inteles cine sunt. La 21 de ani am vazut drumul. E unul singur: spiritual. Ma rog, vorbesc de drumul meu. Eu pe-asta il aleg.
M-am inchis in mine, mi-a fost frica, am suferit, am fost indragostit, m-am descoperit, m-am speriat, m-am negat, am mers inainte, am iubit, am fost iubit (si m-am simtit din nou pur ca un prunc), am plecat la drum fara sa mai vreau acel drum, m-am indragostit, am suferit, m-am urat, m-am inteles, nu m-am acceptat, am mers inapoi, crezand ca merg inainte, m-am eliberat prin teatru, m-am acceptat, m-am iertat, imi dau seama ca nu e nimeni vinovat pentru ceea ce sunt, deci nu trebuie sa iert pe nimeni, invat sa ma iubesc.

De acum, nu ma mai dor tamplele si pieptul de cat am adunat in mine.

Da, Iubire inseamna sa daruiesti fara sa astepti nimic in schimb.

Metamorfoze

1. Sunt copilul care nu a vazut frumosul din el.
Sunt tanarul care afla ca e frumos.
Sunt barbatul care nu vrea sa creada ca nu poti atinge stralucirea daca nu ai vazut mereu frumosul.
Sunt omul care crede in Frumos.
2. Sunt copilul capabil sa tese minciuni in sir si sa traiasca in propia lui lume.
Sunt tanarul care nu vrea sa minta.
Sunt barbatul care condamna minciuna.
Sunt omul care crede in Adevar.
3. Sunt copilul care credea in Dumnezeu pur si simplu.
Sunt tanarul care a renuntat la Dumnezeu.
Sunt barbatul care alege sa creada in El.
Sunt omul care isi doreste sa ajunga la El.
4. Sunt copilul care a avut o "Nina".
Sunt tanarul care a pornit la drum fara ea.
Sunt barbatul ce isi croieste singur un nou univers.
Sunt omul care cauta Iubirea.
5. Sunt copilul cu chipul grav.
Sunt tanarul care zambeste cu sufletul si rade cu ochi de copil.
Sunt barbatul care isi doreste sa fie demn.
Sunt omul care vrea sa ajunga Om.
6. Sunt copilul mort.
Sunt tanarul care a fost nascut a doua oara.
Sunt barbatul care a cazut si azi se ridica.
Sunt omul caruia ii plac fluturii si, asemeni lor, sfarama crisalida.
7. Sunt copilul pierdut.
Sunt tanarul care nu stie cine e.
Sunt barbatul care s-a regasit.
Sunt omul care se cauta in continuare. In secret, stie exact cine e.
8. Sunt copilul insipid, incolor, inodor.
Sunt tanarul care este un haos.
Sunt barbatul care intelege ca "haotic" nu inseamna "liber".
Sunt omul care crede in Libertate.
9. Sunt copilul fricos.
Sunt tanarul ce lupta, scrasnind din dinti.
Sunt barbatul care si-a cumparat alifii ca sa mearga mai departe.
Sunt omul care crede in Curaj.
10.Sunt copilul care vrea sa ajunga la final.
Sunt tanarul care sufera ca nu ajunge la final.
Sunt barbatul care intelege ca mai important decat destinatia, e drumul.
Sunt omul care vrea sa invete Rabdarea.
11.Sunt copilul care a adunat neincredere.
Sunt tanarul care s-a urat pentru scarba adunata in el.
Sunt barbatul care vede cum atat ura, cat si iubirea, te fac sa mergi mai departe, si alege iubirea.
Sunt omul care crede ca Iubirea invinge.

Poem de dragoste (Claudiu Komartin)

Şi dacă voi plânge, voi plânge cu toată carnea
( cu tot ce ai atins
strâns
sărutat )
cu perdelele trase,
pe-aceeaşi muzică înnebunitoare
prin care îmi voi trece jugulara
ca pe o lumânare aprinsă
la ambele capete

Trece vremea...

A trecut ceva timp de cand am scos muntele din mine. Aproape un an. Cu greu, dar l-am scos. Si apoi a inceput un intreg proces de purificare. M-am regasit pe mine. Mereu am avut nevoie de cineva care sa ma ghideze pas cu pas, sa-mi spuna ce sa fac, cum, de ce. M-am oprit din drumul asta. Pentru ca am dezamagit si am ranit prea multi oameni, pentru ca m-au dezamagit si ranit prea multi oameni, am ajuns in cele din urma la punctul in care imi construiesc singur universul. Sigur ca oricine e liber sa intre in universul meu. Eu nu fortez pe nimeni. Dar de ce sa nu recunosc, imi este bine asa. Eu decid pentru mine, eu gresesc, eu platesc si nu mai depind decat de mine. In schimb insa, mi-au amortit bucati bune din suflet, s-au cicatrizat si nu stiu sa le "repar".
Cred azi ca exista in noi parti cicatrizate, care iti amortesc simturile. Cand te indragostesti si te arunci cu toata fiinta, nu te gandesti ca odata etapa iubirii incheiata, te atrofiezi, nu te gandesti ca data viitoare, vei avea mai putin de impartit. Avem impresia ca vom aveam mereu capacitatea de a darui, cu aceeasi intensitate, la infinit. Nu e chiar asa. Pentru ca mereu ne dorim mai mult, pentru ca e in noi o sete de tot, pentru ca nu ne multumim cu ce avem si ne facem proiectii care se pot sau nu implini, pentru ca suntem din ce in ce mai disperati in cautarile noastre, pentru ca un corp cald e tot ce ai nevoie intr-o noapte, pentru ca nu prea reusim sa traim secunda, pentru ca ne este frica, pentru ca fericirea ne blocheaza, pentru ca mortii si iubirii nu stim cum sa le facem fata, pentru ca nu traim pana la capat ce avem inauntrul fiintei noastre.
Si totusi, raman un idealist. Eu sper. Si vreau sa cred ca iubirea poate vindeca. Cu conditia sa fie in forma ei pura. Iubirea aia care inseamna compasiune, devotament, sacrificiu de sine. Iubirea aia care inseamna renuntarea la tine si grija pentru celalalt. Cred ca in felul asta putem uita de scarba adunata in timp, cred ca o putem lua de la capat, innoiti, cred ca ne poate fi mai bine.

Ma crezi de-ti spun ca nu trece zi fara sa ma gandesc la tine?

Mz name is Luka

My name is Luka
I live on the second floor
I live upstairs from you
Yes I think you've seen me before

If you hear something late at night
Some kind of trouble. some kind of fight
Just don't ask me what it was
Just don't ask me what it was
Just don't ask me what it was

I think it's because I'm clumsy
I try not to talk too loud
Maybe it's because I'm crazy
I try not to act too proud

They only hit until you cry
And after that you don't ask why
You just don't argue anymore
You just don't argue anymore
You just don't argue anymore

Yes I think I'm okay
I walked into the door again
Well, if you ask that's what I'll say
And it's not your business anyway
I guess I'd like to be alone
With nothing broken, nothing thrown

Just don't ask me how I am