vineri, martie 26, 2010

Running Up That Hill

Sar etape, sar praguri, sar oameni, sar si iar sar si nu ma mai opresc. As vrea, dar am intrat in mecanism si daca o fac, poate nu mai prind niciun tren. Si eu vreau sa prind trenul. Si atunci sar, sar intruna. Peste mine, peste tine, nu conteaza. Pana cand? Nu stiu. Sunt multe intrebari fara raspuns, sunt multe raspunsuri fara semn de intrebare si se amesteca in continuu. Delirez in stari de mult apuse, in stari pe cale sa se nasca, delirez si sar.
Ma dor tamplele de atata cugetat si pieptul de cat am adunat in mine.

If i only could make a deal with God

Un comentariu:

gabipies spunea...

Mai hop...
Mai ho!...
Mai stai.


.
.
.


Un ceai? :) ;;)

Persoane interesate

Je suis "dork".

Fotografia mea
Constanta/Iasi, Romania
Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.