O paine, va rog! sau "I just want you to love me"

Cel mai greu nu mi se pare sa fii considerat o dezamagire, ci sa stii ca nu poti face nimic sa schimbi perceptia cuiva asupra acestui aspect. Parca m-as afla undeva pe la sfarsitul vietii cand trag linie si fac un bilant cu ce-a fost bun si ce-a fost rau. Nu ma simt tanar deloc cand ma gandesc ca sunt lucruri pe care nu le pot schimba, care tin mult prea putin de mine si nu am cum sa privesc optimist in perspectiva, nu am cum sa am speranta. S-a dus pe apa sambetei odata cu... o paine.
Mi-e atat de greu sa inteleg de ce, nu pricep toata linistea asta dintre noi, tacere care se intinde pe atatia ani. N-o pricep, punct. Si-mi spun ca nu vreau sa-mi mai bat capul ori tocmai asta nu e cu putinta. Sunt parte din tine. Incerc sa nu ma revolt si sa inteleg alegerile care au fost facute inainte ca eu sa fiu prezent. Si nu stiu cand o sa reusesc. Ar fi atat de usor sa aleg cealalta cale, dar stiu ca e gresit. Vreau sa inteleg de ce. Doar asa o sa pot sa fiu om.

"Don't you know that i live with a tone of regret?"

Si doare. Doare tare. Pentru ca-i vina mea din ce in ce mai mult.