marți, ianuarie 05, 2010

Aberatii

E cel putin ciudat cu cata usurinta acceptam sa ne automutilam. Din n motive. Suntem de acord si chiar zambim, gandindu-ne ca prin sacrificiul nostru se schimba ceva. Ceva mai presus de noi.
Nu regret ca am acceptat pentru ca nu cred ca a fost in van. Scopul a fost atins. Prin alte mijloace intradevar, dar in definitiv, asta nu are nicio importanta. Si cred ca mutilarea a avut si ea o parte buna in poveste, intrun fel sau altul.
Ma simt insa foarte pacalit. Pentru ca eu vreau sa cred in oameni. Sunt dezamagit si secatuit. Nu mai am vlaga nici pentru mine insumi. Cum sa ma mai lupt eu acum?
Imi pare rau ca nu intelegm mai repede sa invatam din greseli. Nu de alta, dar ne-ar fi mai usor. In general. N-am mai fi niste oameni slabi. Si tristi.

2 comentarii:

Alexandra Cantemir spunea...

comentariu aberant: in jocul de mafia, in functie de numarul de jucatori, se hotaraste daca mutilatorul isi va face jocul astfel incat sa fie de partea societatii sau de partea asasinilor

Nicolle spunea...

trebuie sa-ti scriu. am sa-ti dau o veste mare :D si sunt bine, chiar foarte bine :)
te pup! >:D<

Persoane interesate

Je suis "dork".

Fotografia mea
Constanta/Iasi, Romania
Gandesc, simt, exist. Ordinea nu e aleatorie.