Monolog in 2

C: Ai observat ?
G: Ce anume?
C: Privirea.
G: ?
C: Privirea spre stanga. In fiecare dimineata. Aceasi privire. O fractiune de secunda. Si apoi merg mai departe. Dar privirea inca mai e.
G: Si?
C: Cum si? De ce? Vreau sa inceteze.
G: Cu ce te deranjeaza?
C: Esti tampit? Credeam ca a trecut, ca m-am linistit, ca sunt bine
G: Esti bine. Sau ma rog, mult mai bine decat inainte. Nu-i nimic ca inca mai privesti spre stanga. Asa trebuie sa fie.
C: De ce? Vreau sa inteleg.
G: Nu mai cauta raspunsuri pentru orice.
C: Eu nu inteleg de unde ai calmul asta. Eu ma dau de ceasu' mortii si tu esti mai mult decat nepasator.
G: Eu trebuie sa fiu calm. E nevoie de cele doua fete. Tu te zvarcolesti, eu imi pastrez calmul.
C: Incep sa nu te mai suport.
G: E abia inceputul.
C: Ce vrei sa spui?
G: Doar ce te-ai trezit, copilu'. Buna dimineata.