Multumesc.

Stiu ca nu veti citi aceste randuri, dar nu asta ma intereseaza. Ceea ce ma intereseaza este sa constientizez o data in plus tot ceea ce m-ati invatat. Se spune ca esti un om norocos in masura in care intalnesti cat mai multe minuni in viata. Uneori, se intampla sa intalnesti oameni minune, oameni care lasa o amprenta asupra ta pe durata intregii vieti.
Cu trei ani in urma eu nu existam. Eram un "vid". Cel mult martorul vietii mele, nicidecum insa nu participam activ la ea. Existam din inertie. Salvarea a venit pe neasteptate, brusc si evident, m-am lasat cuprins de teama. Initial. Insipid, incolor, inodor, ascunzandu-ma si de propia-mi umbra, refuzam orice fel de contact uman. Salbatic. A fost nevoie de mult timp pentru ca baiatul nestiutor sa se schimbe. Cumva insa, a disparut acea timiditate excesiva, teama absurda, anxietatea si schimbarea s-a produs. Copilul a inceput sa prinda viata, a inceput sa simta, sa vada, sa auda. Si tot asa...
Da, m-am nascut a doua oara. Nu stiu cum ati facut-o, stiu insa ca fluturele a iesit din crisalida si a inceput sa zboare. Pana acum. Timpul nu mai are rabdare si cere iar schimbari. Schimbari de om mare. Credeam ca sunt intrun proces continuu de schimbare, dar ma minteam singur. Ma oprisem si priveam. Incet, deveneam din nou un simplu martor.

Stop and stare / I think I'm moving but I go nowhere / Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh / Stop and stare / You start to wonder why you're 'here' not there / And you'd give anything to get what's fair / But fair ain't what you really need
Oh, can u see what I see.


Incerc. Incerc sa ma schimb iar. Nici eu nu mai am rabdare.