Je ne sais pas

"Mi-e dor de mare. Marea te spala."


Satul de barba, satul de crize de identitate, satul de schimbari doar la suprafata, obosit, incorsetat, ma tem totusi de intoarcerea la trecut. Satul de procesele de constiinta date de fiece gand nou intrezarit, gandurile-mi se indreapta intro singura directie, fara sa le pot controla. Si atunci fug, ma ascund. Pe de o parte dornic de schimbare, pe de alta parte satul de prea multe schimbari, modificari, evadari.



" What about taking this empty cup and filling it up / With a little bit more of innocence / I haven't had enough."



Mi-e dor de copilarie. Mi-e dor de simplitatea data de inocenta si mi-e ciuda pe ignoranta de atunci. Mi-e dor de zilele senine. Mi-e dor de mine. Satul sa ma mint, satul sa fug, satul de refuzul asumarii.


De ce sa mint zambind? De ce sa-nvat sa lupt? De ce e drumul greu?
De ce imi beau invidia? De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord? De ce-am in suflet sud?


"Sunt momente cand preferam sa tacem. Cand urmarile par mai grele decat castigurile. Preferam sa vorbim in jumatati de fraza si sa nu privim in ochi. Momente de imposibilitate de asumare. Momente de mers pe franghie la inaltime. Si aflati la jumatatea drumului pe franghie preferam sa nu facem nici o miscare pentru ca echilibrul fragil sa nu dispara cu totul." (fragmentul e luat de pe un blog. Din pacate nu mai stiu titlul exact.)