Despre mit

Din nou... aceleasi reactii, acelasi senzatii, dominat de acelasi impuls. Cu aceleasi dorinte, asteptari, nenorocite asteptari ce nu duc la nimic, si totusi... mitul a mai coborat un metru din cer, e mai aproape de pamant, de realitate. Nu, nu e mai aproape de mine, e doar mai aproape. A! Pieptul nu mi-a zvacnit cu aceeasi putere din prima clipa de data asta. O fi fost de vina Dyonisos. La fel, si totusi altfel.

Am scris pana acum despre (pentru):

mine, de 53 de ori,
teatru/mit, de 16 ori,
un munte, de 16 ori,
Nina, de 2 ori,
Booh, de 2 ori,
o frumusete alba, de 3 ori,
Bianca, o data,
Mazare, o data,
carti, de 6 ori,
profu', o data,
diverse, de 13 ori.

Sunt autentic pana in maduva oaselor. Sunt viu... mai putin.

"A vedea un spectacol splendid este sinonim cu a vedea livada de visini in floare. Pret de o rasuflare. Dar amintirea poate marca o viata." (George Banu - "Livada de visini, teatrul nostru. Jurnal de spectator")

Marturisire

( Echilibrul dispare)

Fii zen.
Fii zen ca sa nu recunosti ca esti infrant.
Fii zen ca sa nu te spargi in bucati.
Fii zen ca sa nu recunosti ca ai devenit de gheata.
Fii zen pentru ca a mai murit ceva din tine.
Fii zen pentru ca, brusc, centrul universului tau teatral a disparut.
Fii zen pentru ca nu cunosti altceva in afara de teatru.
Fii zen pentru ca viata ta inseamna teatru.
Sparge gheata. Sparge-o!
Descopera frumosul din tine.
Miracol. Esti viu.
Intoarce-te la radacini. "Ce mirare ca sunt"
Intoarce-te la poveste.
Bucura-te!
Ia totul asa cum e.
Crede. Spera.
Crede mai mult. Spera mai mult.
Fii viu!
Promite ca o sa ai grija de tine. Exercitiu de-o viata.
Mergi mai departe.
Nu te uita inapoi.
Nu sterge cu buretele.
Merg.

(Nu mai am nimic de pierdut)


Starea de liniste nu are nici o legatura cu starea zen. Linistea are cu totul alte surse.

Despre efectul daunator al tutunului

Sau o melodie: "Born to run", a la Bruce Springsteen.

Te iubesc, dar plec.
Cam asa s-ar reduce ultimii 2 ani.
Nu-i o noutate, nu-i prima oara cand fac asta. E un soi de solutie pe care o gasesc eu intotdeauna. Semn de lasitate, desigur. Dorinta de evadare, de asemenea. Un soi de Gaev din "Livada de visini". Si totusi, stiu bine ca e si un soi de Lopahin in mine prin alegerea asta. Repercursiunile? O victorie de scurta durata, un simt mai lucid, certitudinea ca nu exista un adevar universal, poate putina maturitate, profunzime as vrea, dar nu stiu daca o capat, stari contradictorii, un ghem nedeslusit... de-astea. Daca tot aleg altceva, s-o fac pana la capat, nu?
Deci, te iubesc, dar plec. Ma inclin.

Si acum... pe unde o fi dictionarul ala?

Memoria propiei deveniri e data de autorevelarea trecutului

La varsta de 11 ani am murit. Cand copilaria ajunge la final, poti spune ca o parte din tine pleaca. Cand copilaria ti se duce inainte de vreme, poti sa fii convins ca ai murit. La 11 ani am invatat sa joc teatru. Cand am asistat la ruinarea universului meu. Am auzit la sfarsit:"Nu te speria. Nu plec nicaieri." (Si n-ai plecat. Intr-un fel). Dar cum era sa inteleg eu ceva? Am raspuns doar:"Nu-i nimic, ma doare putin capul." Am invatat sa mint ca sa nu recunosc ca sunt mort. Te-am condamnat, nu te-am inteles, cred ca te-am si urat. Azi imi pare rau. Azi am urlat in speranta ca asa o sa dau afara tot capitolul in care tu esti perosnajul principal. Nici macar nu am pentru ce sa te iert. Nu este vina ta. Trecutul tau a fost si el foarte tulbure. Asta-i tot, de fapt. Dar de-abia azi am inteles. Nu eu trebuie sa te iert, tu trebuie sa ma ierti pe mine. Copilul a crescut mare. De azi, nu mai cumpar nici o paine.
Am avut noroc. La 17 ani, am fost nascut a doua oara. Doamne, ce om! "Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!" Viata mea va apartine. "Eu cu fiecare atom va apartin!" (Walt Whitman) Iubire,admiratie,respect. Si Walt Whitman s-a nascut pe 31 mai. Doamne, cum le potrivesti tu pe toate!
La 21 am inteles cine sunt. La 21 de ani am vazut drumul. E unul singur: spiritual. Ma rog, vorbesc de drumul meu. Eu pe-asta il aleg.
M-am inchis in mine, mi-a fost frica, am suferit, am fost indragostit, m-am descoperit, m-am speriat, m-am negat, am mers inainte, am iubit, am fost iubit (si m-am simtit din nou pur ca un prunc), am plecat la drum fara sa mai vreau acel drum, m-am indragostit, am suferit, m-am urat, m-am inteles, nu m-am acceptat, am mers inapoi, crezand ca merg inainte, m-am eliberat prin teatru, m-am acceptat, m-am iertat, imi dau seama ca nu e nimeni vinovat pentru ceea ce sunt, deci nu trebuie sa iert pe nimeni, invat sa ma iubesc.

De acum, nu ma mai dor tamplele si pieptul de cat am adunat in mine.

Da, Iubire inseamna sa daruiesti fara sa astepti nimic in schimb.