Running Up That Hill

Sar etape, sar praguri, sar oameni, sar si iar sar si nu ma mai opresc. As vrea, dar am intrat in mecanism si daca o fac, poate nu mai prind niciun tren. Si eu vreau sa prind trenul. Si atunci sar, sar intruna. Peste mine, peste tine, nu conteaza. Pana cand? Nu stiu. Sunt multe intrebari fara raspuns, sunt multe raspunsuri fara semn de intrebare si se amesteca in continuu. Delirez in stari de mult apuse, in stari pe cale sa se nasca, delirez si sar.
Ma dor tamplele de atata cugetat si pieptul de cat am adunat in mine.

If i only could make a deal with God

Ma plimb prin Copou.

Ma umplu.

Stop chasing shadows. Just enjoy the ride.

Treplevisme. Sau nu.

S-au dus elefantii in palma, s-au dus si privirile spre stanga, s-a dus durerea si bucuria, emotia, nelinistea noptii... s-au dus toate. Au disparut in timp, putin cate putin.
Am uitat. In sfarsit.

M-am eliberat.

Cum sa exist eu fara tine?

Am simtit ca nu mai am aer, ca lumea a spus punct brusc si ca eu nu mai am ce cauta in ea. Am crezut ca o sa am siroaie de lacrimi pe obraji, ca o sa ajung sa repet constant "nu pot" si "nu mai vreau" si poate si un patetic "de ce eu?". N-a fost asa. Am oprit lumea in loc pentru cateva clipe, doar pentru mine. M-am plasat in centrul universului si am stat, asteptand acel ceva care sa ma doboare. Sau nu. Mi-am spus ca nu stiu sa exist fara tine si m-am mintit. E doar mai trist. Dar nu-i nimic, totul in jur e din ce in ce mai trist. De acum mi-e bine. Am invatat sa exist singur. Si asta se invata.

Mi-e bine azi

Da,azi mi-e bine. Ma fericesc si poate, fericesc. Azi ma bucur si sper sa bucur.Mi-e un dor nebun de voi de atunci, de mine de-atunci(desi mi-e si rau de mine de atunci). Sper sa fie bine.