Hai cu mine

Sa ne pierdem, sa fim noi insine, noi cu noi si cu ce-i nou,
Lasi in urma ce-a fost, te pierzi, te evapori, te ridici la loc
Invaluiti in ceata, e doar izgonirea trecutului, ramai drept si te du
Prin valuri mergi cand ti-e dor, spuma marii soarbe-o si iti vei aminti
Ca inca exista frumos, ca inca existi, ca inca mai simti.
Ai grija de tine caci nimeni nu o va face pentru tine.

"Te rog sa nu ma uiti", imi spuse si m-am chinuit sa par rece. Dar cand imi va fi dor, imi voi aduce aminte. Si roua diminetii va curge din ai mei ochi.

Execrabil. Cu mine insumi. Cu cei din jur.

Pregatire pentru un alt start

"Cum as putea sa adun apa de ploaie,
Cum as putea sa adun valurile de fum?
Ochii mi se intorc dar pasii nu se opresc
Sarutand picaturi ce zambesc." (Kumm-Vorbe-n vant)

Iar ma visez gol.

Incapabil sa comunic.

Vreau acasa.

Vis

Nu cred ca am scris decat o singura data cu gandul la tine. Am scris in acest blog tot ceea ce dintrun motiv sau altul nu vroiam sa exprim altfel si mi-am consumat multe energii intro singura directie transpunandu-le apoi aici. Dar vroiam sa scriu acum ceva legat de tine. Te-am visat. Da, poate ca e stupid sau ciudat sau mai stiu eu cum, dar te-am visat si am vrut sa scriu aici. Eram amandoi prin oras si ne plimbam. Si au aparut niste oameni rai si urati si veneau spre noi. Si atunci te-am luat in brate, te-am strans la piept si oamenii aia rai si urati au plecat. Si ne-am continuat drumul. Da, vreau sa spun drumul,nu plimbarea. Si tu ti-ai pus mana intr-a mea. Si am plecat. Pe acelasi drum.
Mersi,Urania. Cred ca am inteles. Sper.

We have all the time in the world