Poem de iarna - Traian T. Cosovei

Iubito,
Daca as fi un secret,
Ce-ai face cu mine?
M-ai pastra sau m-ai spune?

What the mind can conceive and believe, the mind can achieve.

"Esti derutat", imi spuse si ochii-i erau tristi sau asa mi s-a parut mie. Te-am auzit, dar nu am priceput. Nici acum nu cred ca am priceput. Ce sa fac, sunt greu de cap. As vrea sa-ti fi spus ca de azi pun punct, ca de maine voi lasa in urma totul. Dar eu sunt maestru la despicat firul in patru... Stiu ca ai dreptate. E clar ca ai atins un punct sensibil avertizandu-ma de riscurile la care ma supun. Am senzatia ca nu mai am controlul total, ca in timp, am inceput sa nu mai fiu constient de ceea ce gandesc, de ceea ce simt. Ca si cum exista o forta superioara mie care ma impiedica sa iau o decizie. Stiu care e cea mai corecta alegere si in plus, chiar vreau sa aleg asta, dar ceva ma impiedica. Nu vreau sa-mi plang de mila. Pur si simplu ceea ce tie ti s-a parut firesc sa se intample, ceea ce pe tine nu te-a mirat catusi de putin, pe mine efectiv m-a socat, m-am speriat de propia-mi umbra.

'' I'm leaving your town again and I'm over the ground that you've been spinning. "


Macar n-am mai calcat in strachini. N-am mai ajuns prin papusoi, ce mai, m-am cumintit! Incep sa ma indepartez usor de "taramurile misterioase". [:))] Si chiar e bine deocamdata. Oi vedea pana cand.